Majoritatea trăim cu impresia că urmarea pasiunii nu vine niciodată cu dificultăți, greutăți sau probleme, că ne vom trezi în fiecare dimineață cu zâmbetul pe buze lucrând cu spor.

„Dumnezeu le-a dat o zi frumoasă. Dumnezeu le-a dat puteri. Și ziua puterile fuseseră închinate muncii, și aceasta le era toată răsplata. Și pentru cine munciseră? Ce roade va avea munca lor? Acestea erau niște gânduri străine pentru ei și neînsemnate.”

Se va bucura de libertate doar acela care, aflându-se în postura de a face ce dorește, oricând dorește, alege în mod conștient să facă un lucru greu care îl ajută atât pe el însuși, cât și pe cei din jur.

Măsura efortului pe care îl depunem reprezintă măsura credinței. Cei mai mulți nu sunt ignoranți, nu sunt leneși, nu duc lipsă de disciplină sau de idei noi, pur simplu le lipsește credința, deci nu acționează niciodată din moment ce știu sigur că nu vor câștiga.

”Dacă observăm țăranul care aruncă bunătate de porumb în pământ la vremea semănatului, am spune că este mai degrabă nebun decât gospodar. Totuși, la vremea recoltei ne vom mira de valoarea și sporul acțiunilor lui.” (Adam Smith, Mâna invizibilă)

În uriașul său roman, Război și pace, Tolstoi descrie o scenă în care soldații ruși, în așteptarea pericolului iminent, caută obsesiv ocupații pentru a nu da atenție primejdiei ce are să urmeze. Unii își curăță o pată de noroi de pe cizme, care de altfel nu îi încurca deloc, alții își dezleagă șireturile și le mai leagă o dată, deși la fel de strâns, alții lustruiesc din nou baioneta, își verifică armele sau își numără gloanțele.

”Sacul gol nu stă în picioare” (Benjamin Franklin), iar unui sărac îi este mai greu să acționeze întotdeauna moral și onest atunci când are de hrănit o familie. Sunt mulți care manipulează perfect legal clientul, cu unicul scop de a obține profit. Nu pot spune decât că mă rog pentru ei când știu că Dumnezeu e drept. Mai sunt aceia care fac avere prin mijloace atât imorale, cât și necinstite. Pentru aceștia mă rog să facă în final ce e drept și să treacă cu bine peste pedeapsa morală dată de conștiință.

Nu am reușit să înțelegem că banii sunt doar rezultatul caracterului nostru, iar nu caracterul este rezultatul banilor? Că omul a făcut banii după cum Dumnezeu a făcut omul, deci nu putem îndrepta omul cu bani, după cum Dumnezeu poate fi îndreptat de om, ci omul de Dumnezeu.

Fără ajutor nu putem face nimic. „Dar ce este pe potriva puterilor noastre? întrebă Murazov. Doar nimic nu-i pe potriva puterilor noastre. Totul e mai presus de puterilor noastre. Fără ajutor de sus nu putem face nimic. Doar rugăciunea adună puterile.” (N. Gogol, Suflete moarte) Adevărul este că nu putem face nimic fără Dumnezeu.