E frustrant să văd oameni care încă predică evanghelia banilor care aduc fericirea, a obiectelor care aduc împlinire, a relațiilor superficiale care pretind satisfacția interumană.

Și mai frustrant este încă să văd cât de mulți cad în plasă și contribuie la averea scamatorilor.

Nu am reușit să înțelegem că banii sunt doar rezultatul caracterului nostru, iar nu caracterul este rezultatul banilor? Că omul a făcut banii după cum Dumnezeu a făcut omul, deci nu putem îndrepta omul cu bani, după cum nu Dumnezeu poate fi îndreptat de om, ci omul de Dumnezeu. 

Cum îi pot guverna banii viața omului, fericirea, împlinirea, tristețea și melancolia, dacă omul este cel care i-a creat? „Vai de cine se ceartă cu Făcătorul său! Un ciob dintre cioburile pământului! Oare lutul zice el celui ce-l fățuiește: ‘Ce faci?’ și lucrarea ta zice ea despre tine: ‘El n-are mâini’?”

Banii nu schimbă omul, ci doar arată cine este el de fapt. Dacă este sărac spiritual, va folosi banii pentru a arată cât de sărac este. Dacă este fricos, se va ascunde și mai mult acum, având deplina libertate de a o face. Dacă este leneș, banii îi vor permite să fie și mai leneș. Dacă este arogant, va fi și mai arogant. Dacă este trist, va fi și mai trist pentru că averea îi va permite să se lase pradă sentimentului din ce în ce mai des. Dacă nu a citit niciodată o carte, cu siguranță nu va mai deschide una. Dacă nu este disciplinat, va deveni și mai nedisciplinat. Dacă este egoist, egoismul doar va fi amplificat. Dacă este anxios, va deveni și mai anxios. Dacă nu are încredere, își va pierde și mai mult încrederea când se va afla printre cei care au făcut banii prin muncă grea, care și-au rezolvat problemele înainte să capete bani.

Satisfacția vine doar atunci când ești bun la ceva.

Cred că înainte de a amâna fericirea suficient timp până când obținem banii ar trebui să ne întrebăm dacă permitem unui lucru pe care noi l-am creat să ne dicteze modul în care să ne simțim: veseli sau triști, fericiți sau nefericiți, săraci sau bogați.

Nu ne putem rezolva problemele spirituale cu soluții materiale. 

Karl Marx a argumentat fără umbră de îndoială că problemele întregii lumi pot fi rezolvate printr-o distribuție egală a bunurilor, prin abolirea proprietății private, prin controlul masei monetare. Știm cu toții câte victime a cauzat mentalitatea potrivit căreia dacă neajunsurile noastre fizice sunt îndeplinite, rezolvate, dacă cineva are grijă de necesitățile noastre de zi cu zi, atunci restul se rezolvă de la sine. E limpede că nu așa funcționează lucrurile, ca dovadă catastrofa din toate punctele de vedere a instituirii unui regim totalitarist.

Ecuația trebuie enunțată invers: doar dacă rezolvăm problemele spirituale, atunci restul se rezolvă de la sine…

În principal, nu ne putem rezolva problemele doar dispunând de mai mulți bani. Faptul că suntem lipsiți de bani este însăși dovada că nu avem metoda corectă de a-i obține…

Karl Marx a încercat să rezolve problemele întregii lumi analizând capitalul, criticând economia politică. Nu ne putem rezolva problemele cu banii tot prin intermediul banilor, după cum definiția unui cuvânt nu trebuie să cuprindă cuvântul în sine.

Marxismul a promis egalitate materială, dar a ignorat în schimb setea umană de sens și libertate interioară. A prioritizat economia peste nevoile sufletești, ducând la alienare, control excesiv și suferință.

Putem rezolva problema banilor doar studiind omul și soluționând convingerile limitative care îl împiedică să aibă mai mulți bani. Că „marfa devine bani, iar banii devin din nou marfă”, nu ajută foarte mult pe acel om căreia îi este frică să vorbească cu alți oameni, hăituit de propriile fantome mentale. Că sunt oameni care fac prea mulți bani fără să știe nimic despre ei, nici ce sunt, nici cum au apărut, nici faptul că nu au valoare intrinsecă, nici că Nixon a schimbat lumea în 1971 când a abolit standardul de aur, nici că orice creștere trebuie ajustată la inflație, altminteri este reală doar pe hârtie, nici că aurul este mai valoros decât banii de hârtie doar pentru că este nevoie de muncă umană pentru a-l scoate din pământ, toate astea deci denotă că nu este nevoit neapărat să știe, ci să facă. 

Că sunt oameni care știu ce sunt banii și au bani, și oameni care nu știu ce sunt, dar au și ei. Ceea ce înseamnă că este de folos să deținem informații despre bani, dar nu este o conditie sine qua non pentru a-i câștiga. Abilitățile care generează bani sunt, în general, altele decât simpla cunoaștere a lor, e mai mult vorba de curaj, de expunere, de disciplină și consecvență pe o perioadă suficient de lungă de timp. O persoană lipsită de frică face mai mulți bani decât o persoană care este mai degrabă un compendiu de cunoștințe financiare, dar nu le poate pune în aplicare tocmai din cauza fricii.

Cele mai multe probleme sunt de natură spirituală, nu materială, nu pământească. După spune Iacov în Scripturi, „Nu știți că prietenia lumii este vrăjmășie cu Dumnezeu? Așa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaș cu Dumnezeu”.

Cei mai mulți nu avem bani pentru că iubim banii mai mult decât pe noi înșine, încercăm să răspundem unei probleme materiale tot cu o soluție materială. Unul dintre personajele lui Nikolai Gogol spune în Suflete moarte, „atât timp cât nu se vom gândi la orânduirea avuției lor sufletești, nu se va ajunge nici la orânduirea avuției pământești”. 

„Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul și va iubi pe celălalt; sau va ține la unul și va nesocoti pe celălalt: Nu puteți sluji lui Dumnezeu și lui Mamona.” (Matei 6:24)

Valorile care se contrazic generează un conflict spiritual care ne seacă de resurse.

Dacă cineva are probleme cu banii, atunci știm că lipsa acestora este doar un efect al unei alte cauze. Dacă nu are bani, ce altceva îi lipsește? Are curaj? Are caracter? Are disciplină? Are un plan pe care îl execută?

Banii sunt propria noastră invenție. Dacă invenția prezintă defecțiuni de fabricație, trebuie să ne adresăm prima dată celui care a proiectat-o. Dacă omenirea a creat banii, nu putem rezolva problemele banilor apelând tot la bani, ci la omenire. Dacă omul a inventat banii, soluțiile nu trebuie căutate exclusiv în bani sau economie, ci în corectarea problemelor la nivelul societății, valorilor și comportamentului uman.

Cele mai multe locuri de muncă presupun execuția, nu creația. Cu alte cuvinte, majoritatea fac rabat de la cea mai importantă condiție pentru care am fost creați, și anume să creăm și noi la rândul nostru, să ne comportăm asemenea Celui care ne-a făcut. Iar atât timp cât ignorăm voia stăpânului nostru vom duce un conflict interior care ne va lipsi de putere și ne va priva de tot ce e mai frumos. După pilda lucrătorilor viei din Biblie, primim întocmai ce ni s-a promis, ceea ce este drept, dar apoi pretindem mai mult decât merităm doar pentru că alții au primit mai mult decât ar fi meritat. Dar cine merită ce anume, nu este rolul nostru de a decide, noi primim partea care ni s-a promis. „Nu am voie să fac ce vreau cu ceea ce-mi aparţine? Sau ochiul tău este rău, fiindcă eu sunt bun?” Dumnezeu răsplătește după propria sa voință. Alegem să fim răi pentru că El este bun?

Cicikov (sau Gogol, autorul, prin intermediul protagonistului său) spune că rolul nostru este să ne comportăm asemenea lui Dumnezeu: să iubim și să creăm, să aducem fericire în jurul nostru. Dar noi ignorăm scopul și credem că grădina în care am fost puși este a noastră pentru a ne desfăta, pentru a o distruge, pentru a o folosi după bunul nostru plac; credem că ne-a fost dată și că nu trebuie să contribuim să o facem mai frumoasă, mai bogată, ci doar să ne folosim de orice ce găsim înăuntrul ei.

Nu banii distrug omul, ci libertatea pe care aceștia o cumpără. 

Munca este avuția națiunilor, spune Adam Smith.

Într-adevăr secretul veacurilor este să facem o muncă ce conferă mulțumire, pe care am face-o indiferent de câți bani am avea. E simplu, dar nu ușor.

Toți spunem că definiția nebuniei este să facem același lucru și să așteptăm rezultate diferite. Iar apoi toți merg la un loc de muncă ce nu îi satisface și se întreabă de ce nu sunt mulțumiți, de ce nu au liniște, de ce sunt pierduți; și continuă să muncească și să se întrebe, și să muncească, și să își pună aceeași întrebare.

Mulți nu suntem capabili să observăm tipare. 

Majoritatea suntem produsul mediilor în care am crescut.

Credem că suntem liberi, că acționăm după propria judecată și rațiune, că am ajuns singuri la convingerile pe care le avem, dar acționăm sub conducerea unei influențe de care nu suntem conștienți. 

Ne aflăm într-o luptă continuă cu sine, ne sabotăm subit fiindcă valorile noastre se contrazic reciproc. Vrem bani, dar nu durează mult până când ne amintim că „banii distrug caracterul”, sau că „omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit” (Moara cu noroc).

Nu banii distrug caracterul, ci libertatea pe care aceștia o cumpără. Ei sunt doar o monedă de schimb.

Provocarea este că suntem guvernați de convingeri care nu ne aparțin, care au prins rădăcini în subconștient la fel cum sămânța unei revoluții încolțește decenii mai târziu și distruge autoritatea.

O idee îl are pe om, nu omul are ideea; ea bântuie pământul până când găsește persoana pe care să o acapareze; după cum duhul rău iese dintr-un om și caută alt om pe care să îl stăpânească: „Duhul necurat, când iese dintr-un om, umblă prin locuri fără apă și caută odihnă. Fiindcă n-o găsește, zice: ‘Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieșit’” (Luca 11:24). 

La fel și o convingere ne părăsește pentru puțin timp doar pentru a se întoarce când ne aflăm într-un moment de slăbiciune. La fel și noi ieșim de multe ori de sub stăpânirea unei convingeri doar pentru a reveni ulterior la ea, după ce am reușit să înfăptuim câteva lucruri pe care într-adevăr le dorim.

Că, în general, omul este produsul mediului din care face parte, asta e adevărat în cele mai multe cazuri. Dar este dreptul fiecăruia să se debaraseze de filosofia de viață a unor oameni pe care nu vrea să îi imite.

Sentimentele negative trebuie transformate în rezultate; sunt energie care poate fi convertită într-o activitate productivă: în muncă, în artă, în antrenament. Ura trebuie adresată, altminteri va provoca numai daune în corpul nostru, străbătându-l asemenea curentului care parcurge un circuit închis. Ura trebuie eliberată, transformată, altminteri se va acumula înăuntrul nostru și ne va mistui. Soluția nu a fost niciodată reprimarea sentimentelor negative, ci folosirea lor pentru a obține un avantaj.

Problema libertății cere o rezolvare imediată, nu problema banilor, a curajului sau încrederii, nu problema anxietății sau a procrastinării. Orice îndemn la autosabotare provine din frica față de noi înșine. Ne temem să rămânem singuri cu propriile gânduri.

Până când nu reușim să ne controlăm umilul creier, ne aflăm într-o poziție absurdă proclamând superioritatea asupra vreunei viețuitoare. 

Niciun animal, indiferent de abundența hranei de care dispune, nu mănâncă mai mult decât trebuie. Niciun animal nu e obez, trist, anxios, timid.

Un animal e eficient și eficace: mănâncă doar cât trebuie, doarme nici mai mult, nici mai puțin decât are nevoie, e mereu în mișcare, mereu tinde către ceva. 

Ne-am îndepărtat mult prea mult de origini, am devenit victimele propriilor creații.

Cei mai mulți se tem constant de ceva.

Cu toată tehnologia, cu toată dezvoltarea în materie de știință, inginerie, psihologie, psihanaliză, cibernetică, și altele, animalul uman tot nu reușește să câștige bătălia cu propriile gânduri.

Majoritatea sunt mistuiți de propriile resentimente, întreținute la foc mic și cu capac. Aceiași oameni au reușit să despartă atomul în două. 

Am reușit să îngenunchem natură după voia noastră, să facem vară acolo unde e iarnă, să plouă unde e uscat, să creăm un oraș utopic acolo unde nu a călcat picior de om.

Totuși, nu am reușit să rezolvăm dilema fricii nefondate.

Companiile în cadrul cărora majoritatea populației își desfășoară activitatea dau pe afară de programe care mai de care mai complexe pentru productivitate, depășirea fricii, controlul emoțiilor.

Productivitate? Cât de productivă este o persoană care câștigă aceeași suma de bani indiferent de efortul depus? O putem numi productivitate sau este chiar opusul ei?

Depășirea fricii? Cei mai mulți nu ar merge în primul rând la același loc de muncă dacă frica nu ar reprezenta cel mai mare obstacol.

Controlul emoțiilor? Mai degrabă o fațadă pentru conformism. În realitate se promovează suprimarea emoțiilor, nu folosirea lor în mod lucrativ. Cum ar fi ca toți angajații să spună ce gândesc?

”Dacă observăm țăranul care aruncă bunătate de porumb în pământ la vremea semănatului, am spune că este mai degrabă nebun decât gospodar. Totuși, la vremea recoltei ne vom mira de valoarea și sporul acțiunilor lui.” (Adam Smith, Mâna invizibilă)

La fel este și cu omul care sacrifică plăcerea imediată pentru câștiguri pe termen lung. La prima vedere am spune că își irosește tinerețea pe lucruri mult prea serioase pentru el, că la vârsta lui ar trebui să se distreze, să fie copil, să se bucure de tinerețea și energia de care nu va dispune în permanent. Când vine vremea recoltei însă, nu poți culege ce nu ai semănat. ”Dumnezeu nu poate să fie batjocorit, ce seamănă omul, aceea va și secera”, asta ar trebui să știm la fel de bine cum știm că cerul este albastru, iar iarba verde. Să pretindem altfel ar însemna să aducem o batjocură la adresa inteligenței care guvernează mersul lucrurilor.

Este ironic să nu luăm în considerare legile naturii și să pretindem contrariul lor.

”Nu legea se înclină în fața noastră, ci noi ne înclinăm în fața legii.”

Am văzut ce se întâmplă cu oameni care încearcă să scoată bani din piatră seacă. Am văzut ce se întâmplă cu cei care ignoră principiile: mai devreme sau mai târziu vor plăti și pentru acțiunile pe care le-au făcut, și pentru cele pe care nu le-au făcut.

”Primim ceea ce oferim. Lumea este doar o oglindă în care ne privim.” – James Allen

„Un om suspicios îi consideră pe toți ceilalți la fel ca el. Un mincinos nu crede că pot exista oameni care spun tot timpul adevărul. Un om invidios vede invidia în toți ceilalţi, iar un avar este ferm convins că toată lumea vrea să pună mâna pe banii săi. Cine se îmbogăţeşte prin mijloace necinstite doarme cu un pistol sub pernă, căci îi consideră pe toți ceilalți la fel de necinstiți ca el. Un om care este sclavul simţurilor sale îi consideră pe sfinți nişte ipocriți. Invers, cei care cultivă gânduri de iubire regăsesc iubirea oriunde s-ar uita. Un om onest şi încrezător nu nutrește gânduri de suspiciune. Unul darnic şi bun se bucură de norocul altora, neştiind ce înseamnă invidia, iar cel care l-a recunoscut pe Dumnezeu în el însuşi îl vede în egală măsură în semenii săi.”

”Cine trăiește în păcat, este rob al păcatului”. 

Păcatul nu este doar lucrul rău pe care în facem, ci și binele pe care nu îl facem. 

”Fără plată ați primit, fără plată să dați.” Nu folosim darurile pe care le-am primit fără să dăm nimic la schimb. Pilda talanților nu e doar o poveste imaginară predicată în Biblie, vedem aplicarea ei la tot pasul.