Nu am reușit să înțelegem că banii sunt doar rezultatul caracterului nostru, iar nu caracterul este rezultatul banilor? Că omul a făcut banii după cum Dumnezeu a făcut omul, deci nu putem îndrepta omul cu bani, după cum Dumnezeu poate fi îndreptat de om, ci omul de Dumnezeu.

Fără ajutor nu putem face nimic. „Dar ce este pe potriva puterilor noastre? întrebă Murazov. Doar nimic nu-i pe potriva puterilor noastre. Totul e mai presus de puterilor noastre. Fără ajutor de sus nu putem face nimic. Doar rugăciunea adună puterile.” (N. Gogol, Suflete moarte) Adevărul este că nu putem face nimic fără Dumnezeu.

Economisirea banilor cu scopul de a-i înmulți este o capcană care nu face decât să ne răpească din capitalul viitor. Economisirea ar trebui oprită în momentul în care ne împiedică să fim productivi, spunea Henry Ford.

Crezi că miliardarului indian care produce tomberoane îi plac tomberoanele sau miliardara chineză care vinde țevi de fier are o afinitate pentru metal? De fapt, ne place să muncim, iar banii sunt măsura în care suntem utili altor oameni.

Capitalistul nu cheltuiește banii cu scopul de întrebuințare, nu cumpără pentru a utiliza, prin urmare stopând procesul de acumulare a capitalului; acesta avansează banii cu scopul de a obține mai mulți bani. Cu alte cuvinte, procesul însăși de îmbogățire este scopul absolut; finalitatea nu este o viață de huzur, este doar o consecință a hrematisticii.

Suntem convinși că e ceva în neregulă cu noi. Am fost hipnotizați să credem în depresie, în manifestările ei, ni se prezintă ca un lucru care ne-a fost dat și de care nu putem scăpa, la fel cum ni s-a dat conștiința, înțelegerea instinctivă a binelui și a răului fără a apela la rațiune.

Suntem învățați de mici că dacă mergem în fiecare zi la muncă, ne-am îndeplinit misiunea, iar ce mai rămâne de făcut este să ne relaxăm.

Dacă nu am ajuns singuri după raționamente pur logice la credințele după care ne ghidăm, atunci nu trăim viața noastră, ci pe a altora.

Realitatea e brutală. Natura răsplătește după ce faci, nu după cum te simți. Cu toții credem că suntem speciali, și avem dreptate. Dar dacă toți suntem speciali, atunci nimeni nu e special. "Special" devine o caracteristică universală care ne plasează în mulțime, nu departe de ea.